Poetul Aradului, Iulian Petrescu și-a lansat primul volum de poezii

PROFIL
Studii. Liceul CFR în Arad
Pasiuni. Fotografia şi poezia
Familie. Necăsătorit
Iulian Petrescu a absolvit cursurile de teatru din cadrul Şcolii Populare de Artă, iar acum se pregăteşte pentru un al doilea volum de poezii.
Îi strălucesc ochii atunci când vorbeşte despre artă, însă se întristează repede când cineva îl întreabă de familia lui. Iulian a reuşit să facă faţă unor probleme cumplite, însă bărbăţia şi încrederea în Dumnzeu l-au ajutat să înfrunte orice obstacol.
A crescut singur, fără spirjinul celor care ar trebui să ne fie alături atunci când rostim primele cuvinte sau când facem primii paşi. Necazurile însă nu l-au descurajat, iar Iulian a reuşit treptat să facă ceea ce el adoră: poezie.
Premii şi felicitări„Îmi place să pun pe foaie versuri inspirate din viaţa mea reală. Ador poezia şi faptul că pot să mă exprim liber. M-am apucat de scris în urmă cu cinci ani, iar acum am sute de creaţii”, mărturiseşte Iulian.  O fire romatică şi melancolică atunci când ia creionul în mână, tânărul a reuşit să atragă simpatia şi dragostea multor oameni de cultură din oraş.
„Premiul pe care l-am primit din partea asociaţiei «Amicii Regelui Mihai I» a însemnat mult pentru mine. M-au marcat atât de mult aceste laude încât am hotărât să merg mai departe, să-mi urmez visul şi să devin cât mai bun pentru cei care mă citesc”, completează Iulian.  Pentru mulţi, poetul este comparat cu Bacovia, însă Iulian spune că poeziile lui sunt cu totul diferite.
Dragostea şi iubirea pentru orice de pe Pământul acesta sunt principalele teme pe care le abordează Iulian în creaţiile lui.
Primul volum
De curând, tânărul şi-a lansat şi primul volum care conţine peste 50 de poezii. „Am scos câteva exemplare pe care le-am distribuit în mai multe librării din oraş. Cartea pentru mine este oglinda vieţii mele, iar cine a pus mâna pe volumul «Viaţa există» şi-a dat seama de acest lucru”, spune  Iulia Petrescu.
Inspiraţia îi vine mai mult noaptea, în linişte. Atunci când se mai întâmplă să-i mai vină câte o idee şi când se plimbă pur şi simplu pe stradă, Iulian scoate repede din buzunar fie o bucată de ciornă, fie telefonul şi îşi notează versurile.
„Am colaborat cu mai multe ziare şi televiziuni, am participat la câteva concursuri de creaţie, iar acum mă pregătesc să scot cinci cărţi. Ultima aş vrea să fie un rezumat a tuturor. În viitor mi-ar plăcea să lucrez în domeniul farmaceutic, pentru că îmi place la fel de mult să ajut oamenii”, a conchis poetul Iulian Petrescu.

Întrebări şi răspunsuri
Cine sunt scriitorii tăi preferaţi?
Îmi place de Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, iar pe plan local, de Horia Nicoară. Toţi scriu extraordinar de bine.
Ce alte activităţi mai ai în afară de poezie?
Colaborez şi cu o fundaţie din Germania, în scop caritabil. Le trimit fotografii din zonele defavorizate ale oraşului, cu oameni din clase sociale sărace, pentru ajutor financiar.
Cât de apreciată crezi că este poezia printre tineri?
Mi-ar plăcea să cred că foarte mult, însă realitatea este cu totul alta. Adevărata artă, dragostea pentru frumos este înţeleasă doar de o anumită categorie de oameni, iar acesta este un lucru într-adevăr trist.

Ce-i placeIulian spune că îi place să se plimbe, mai ales pe malul Mureşuşui, îi place să călătorească la munte ori la mare şi să cunoască multă lume. „Îmi place să meditez, să scriu şi să fotografiez”, a spus Iulian.

Ce nu-i placePoetul spune că nu-i plac oamenii cu două feţe şi cei care nu fac nimic pentru săracii care au nevoie de ajutor. „Cu regret o spun că toţi cei în măsură să ajute clasa socială săracă a oraşului stau cu braţele în şold”, a încheiat Iulian Petrescu.

Carti, vin, poezie si muzica sau Lecturi Urbane Arad editia 3

Posted in Cultural, Evenimente, Prin Arad, December 18th 2010 | Tags: club flex arad, Lecturi Urbane Arad | 1 comentariu

Ce poti face vineri seara #prinarad? Destule de multe, dar vineri 17 decembrie 2010 a insemnat o seara cu adevarat speciala pentru organizatorii Lecturilor Urbane Arad. Editia a 3-a a avut parte de …editia de seara in Club Flex Arad.



Ajuns la editia a 3-a , evenimentul a fost o premiera: lectura intr-un spatiu cu adevarat neconvetional – club rock. Organizatorii au adus in jur de 250 de carti din care peste 150 si-au gasit stapani. Iar vinul fiert a asigurat o atmosfera incinsa alaturi de muzica (multumim, Emi, pentru piesele cu care ne-ai delectat).



Ca si la editiile anterioare – Adrian , Cristina si Emi – au asigurat buna organizare a evenimentului. Iar Cristi Bordas a cantat cateva piese de iarna.



Lecturi Urbane Arad sustine tinerele talente aradene iar in seara de vineri, trei poeti – Marian Petrescu, Iulian Petrescu si Cristea Tiberiu Octavian – au recitat cateva poezii scrise de ei. Iulian Petrescu a adus cateva carti pentru participantii la eveniment.

Poetul arădean Iulian Petrescu a compus astăzi o poezie în memoria lui Adrian Păunescu

Poetul şi politicianul Adrian Păunescu a încetat în această dimineață din viaţă. Medicii nu au mai reuşit să îl resusciteze. În ultimele zile, Adrian Păunescu a fost supus mai multor tratamente şi operaţii. Poetul suferea de insuficienţă cardiacă, hepatică şi renală.

La această oră sute de arădeni îl plâng pe cel care a reușit să le intre în suflete, să facă rândurile să vorbească și să spună ceva atunci când a fost nevoie.
La rândul lui, Iulian Petrescu, tânărul poet arădean a ținut să compună astăzi o poezie, special pentru omul care ani la rând a știut să împărtășască celor din jurul lui tainele cuvintelor.
“În primul rând A. Păunescu nu a murit, el a fost și va fi un apărător al patriei noastre România, la fel cum Dumnezeu păzește lumea din Cer, la fel și A. Păunescu păzește România. Lucrul ce mă doare cu adevărat este că acest Adrian este recunoscut din păcate după ce a plecat. De azi într-o 100 de ani, România se va lăuda ca o trufașă cu marele ei poet Adrian Păunescu. De ce nu s-a mândrit cu el când a fost în viață, de ce nu a fost recunoscut? Acest lucru mă doare”, a declarat Iulian Petrescu.

Tânărul arădean l-a cunoscut pe Adrian Păunescu cu ceva timp în urmă,  dar spune că cel mai mult l-a cunoscut pe poetul Adrian Păunescu, prin creațiile sale.
“Este acel poet pe care nu vrei să îl dai afară din casă și să îl asculți mereu, zi și noapte. Acesta este poetul României”, a adăugat Iulian Petrescu. Poetul arădean spune că bogăția țării va rămâne în creațiile sale, mereu veșnice.


Vocea României      
                                      
Te cunosc de prea puțin timp
Să vorbesc lumii despre tine.
Ești o parte din România,
Și totuși ești doar iubire.

La auzirea numelui tău
Lumea de drag se-nfioară.
Tu ești vocea României
La fel mereu dulce precum o vioară.

Și totuși lumea te va uita
La fel cum au facut cu toți ceilalți.
Vor uita de iubirea ta dăruită
Pentru noi cu bunătate din cer venită.

Și ești doar o clipă
Ce dispare în pământ din furtună.
Tu ai fost acela!
Care României pe cap ai pus cunună.

Tu ești în popor, iar poporul în tine
Parcă aud într-o voce aurie
Unde ești tu Româine ?
Ce ești tu acum patrie?

Acum mulți își varsă lacrima
Pentru o oră sau o secundă
Pentru ce își varsă amara lacrimă?
Când Păunescu în pământ se afundă.

Tu îmi spui că sunt nebun
Căci după el în versuri mă afund.
Crezi că va fi mai bine?
Azi e mâine nu e.

Acum te ridici la Cer
Și România nu ai unit
Of  mai rămâi doar o clipă
Să termini pentru ce ai venit

Acum ești doar un nume
În vechiul nostru calendar,
Acum ești doar poezie,
Păunescule de ce ai plecat?

Poet, Iulian Petrescu ARAD 05.11.2010

 

O carte

O carte este viaţa mea.
Totul e scris în ea.
Încearcă să o citeşti frumos
Pentru că e curios,
Dacă te-ai plictisit de ea,
Ţine-o lăngă inima ta.
Să nu fie prăfuită,
Ţine-o lângă tine
Să se simtă iubită.

Cu tine voi fi...

Când va trebui
Să părăsesc pământul,
Iar cei din jur
Imi vor săpa mormântul,
Eu la tine
Mă voi gândi.
A ta inima mereu
O voi iubi.
Iar de sus din cer
Te voi privi zi de zi,
Sunt cu tine iubito
Asta trebuie să ştii.
Nici moartea nu va putea
De tine să mă despartă,
Iubito cu tine voi fi,
In fiecare minut, oră, zi de zi.

Iubirea e in toate

Iubirea e un cântec,
Iubirea e o floare.
Iubirea se înalţă la ceruri
Nu moare.
Rămâne în suflet
Doar daca e curata,
De îngeri e pazită
Când e adevaratâ.
Iubirea apusul soarelui de vată,
Chear dacă sunt nori negrii afară,
Iubirea adrvărată
Nu va pieri niciodată.

Dintre toţi , Pentru tine

Dintre toţi ai mei
Câţi am fost şi câţi am mai rămas,
Eu sunt cel mai singur,
Dar sunt cel mai bogat.
Am ce nimeni nu are….IUBIRE.

Răsari ca o floare,
Creşti ca o pasăre,
Trăieşti ca smeul ,
Iubeşti ca omul,
Mori ca toate acestea.

Iarna

Afară e vânt şi ceată,
Dar în inima mea
Căldură şi dragoste de viaţă.
Cad lin fulgii de gheaţă.
A venit iarna,
Incepe iar colinda,
Şi aduce în inima romanului
Bucuria crăcinului
Din nou e bucurie pe pământ,
Crăciunul ne aduce aminte
De Iisus cel sfânt.
El s-a născut în iesle de boi
Să fie stăpân peste noi.

Viaţa există

Când eşti derutat complet,
Coboară îngerii din cer
Să te mângâie, să te-ndrăgească,
Apoi să te iubească.
Viaţa este tot mai grea,
Nu ştii ce să faci cu ea.
Dar sigur vei izbândi,
Alături cu îngerii.
Simţi că nu mai rezişti,
Trebuie să insişti,
Doar aşa viaţa ta,
În lumină va exista.

Iarna geroasă

Vine iarna geroasă,
Copiii stau iar în casă
Şi îngână colinda dulce,
Ce bucurie ea aduce.
Lasă colindătorii să intre
În casa ta.
Primeşte-i cu voie bună,
Despre Mesia ei să-ţi spună.
Bucuria Crăciunului,
Pătrunde şi în casa bogatului.
În inima lui e căldură,

Afară e ger şi furtună.
Acum te simţi schimbat,
Iisus şi în casa ta a intrat.
Păzeşte taina cea sfântă,
Şi El te binecuvântă.

Tot singur

Tăcut si singur
În lumea mea pustie,
Ce pare a fi o alta lume.
Sau pare a fi o nebunie.
Scriu aceste randuri,
Pentru îmi pasă de tine.
In noaptea neagră şi pustie
Iubito să revii la mine.
Versurile ce se scriu...
Pe foaie albă de hartie,
Sunt ale tale pe vecie.
Ce trist nimeni nu mă ştie.

Stea lucitoare

Stea lucitoare de sus veghează.
Maică prea cinstită, vino pe pământ
Mintea oamenilor tu luminează.
Prea mulţi pământeni care din greu
visează.
Toţi am uitat de Iisus,
Care pentru noi pe Golgota a plâns.
Cu fruntea si coasta-n sângerată
Noi râdeam nu i-am dat strop de apă.
Dar Doamne, Tu ne-ai iertat.
Şi din nou de tine am uitat,
Dă-ne Doamne înţelepciune
Vino pe pământ, vino să fie bine.

Sălbatica iubire

Sălbatic se întind,
Trandafirii roşii ne cuprind,
Trandafirii iubirii,
Ai fericirii.
Trandafir sălbatic,
Culoare de sânge,
Câtă lume iubitoare...
Tu faci a plânge.
Sălbatic trandafir,
Ca inima din mine.
Cu un trandafir te chem,
Vino iubito la mine.

Mă rog

Vreau să mulţumesc cerului,
Că mi-a lăsat misterul
Poezia.
Aşternută pe hârtie,
Aproape de inima ta să fie.
Versuri rânduite pe fila albă
Un şir de mărgăritar.
Poezia patrunde-n inimile noastre iar.
Sfaturi, gînduri bune
Şi îndrumări,
Eu ascult ale voastre chemări.
Pentru voi
În sfinţenia închinării mă afund
Tainele vieţii să le pătrund,
Mă rog Domnului Sfânt
Stapân în cer şi pe pământ,
Pentru o viaţă curată
Frumoasă şi luminată.

Ţara mea

Mare şi bogată-i
Ţara ce iubesc,
Eu blestem e un vis,
Ţara în care trăiesc.
Pentru tine ţară dragă
Păsărelele cântă, zboară.
Florile şi grâul pe camp mătasă,
Pentru mine ţară dragă
Eşti ce-a mai frumoasă.

Iubire vie

Chip zămislit din maica-mi
Plină de iubire vie,
Plin de dragostea ei
O rog să mai rămâie.
Dar ea nu mă ascultă,
Se ofileşte-ncet.
Sunt născut cu dragoste si dor,
Să trăiesc pe acest pământ,
Să iubesc sa sufar,
Apoi sa mor.

Fulger apoi tunet

Se vede un fulger apoi,
Se aude un tunet.
Este ca o luptă
Pe acest pământ.
Fulgere şi tunete
Lovesc pământul,
Iar tu mamă ai fost ne-iertată
Eu în casă plângând,
Mă întrebam
Ce se intâmplă?
Strigam către tine
Dar tu nu răspundeai,
Tu ai luat calea către rai.
Te-am rugat să mai rămâi,
Dar tu nu ai vrut,
Sunt singur mamă.
Şi sunt doar la început.

Scrisoare cãtre mama

Se împlinesc 11 ani
De când nu mai eşti,
Mamă de ziua ta
Noi ne-am adus aminte.
Suntem fii şi ficele tale
Care îţi ducem doru,
Intoarce-te mamă acasă
Şi arată-ne viitorul.
Pe 4 iunie într-un val
De tunete şi fulgere
Spre cer ai fost ridicată.
De tine ne aducem aminte,
Pentru noi ai fost ne-uitată.
In fiecare zi, an de an
Te astept acasă mamă,
Fiul tău Iulian.

În umbra fulgerului

Ai plecat,
Spre eternul îndepărtat
Mamă.
O de-aş putea
Timpul să-l dau înapoi,
Fără teamă.
Frumoasă
Şi dulce Mamă.
Cenuşa fierbinte
În palmele mele.
Chipul tău Fulgerat
Printre stele.

Chipul tău

Noaptea privesc stelele,
Zăresc chipul tău printre ele.
Dece ai plecat?
Aşa repede mai uitat?.
Doar noaptea stau
Şi privesc stelele...
Îmi zâmbeşte chipul tău
Printre ele.
Tu mamă cu inima curată,
Ai plecat de langă mine-n grabă.
M-ai lăsat singur pe pământ
Eu te voi purta mereu în gand.

Dor şi vis

Vreau să zbor până la ultimul nor,
Să mai văd o dată chipul părinţilor.
Ce m-au lăsat de mic,
În astă lume singuratic.
Mai curg lacrimi pe obrazul meu
Pentru tine tatăl meu,
Din nou curg lacrimi pe faţa mea
Pentru tine măicuţa mea.
Încă mai visez un bun gînd,
Că vei reveni pe acest pământ.
Voi presăra flori-naintea ta
Să ştii cât de dragă-mi eşti măicuţa mea.
Mi-e dor de tine tatăl meu,
În viaţă ţi-a fost bine dar şi greu.
Aţi plecat amândoi de pe acest pământ
Eu vă voi purta mereu în gând.

Imn

Deşteptaţi-vă români.
Treziţi-vă din somnul dulce.
Ardealu’ trebuie păzit,
Ardealu’ avem în sânge.
Haideţi mic cu mare
La intrarea în Ardeal.
Să nu dăm voie la duşman
Să calce a-nost hotar.
Ardealu’ este casa noastră,
România este ţara noastră.
Pentru ea luptăm p’n la moarte,
Nu ne trebuie alte state.

Ne este dat

Ne este dat
O viaţă este dată
Din cer pentru fiecare
Ne naştem pentru a trăi,
Trăim pentru a putea iubi.
Iubim pentru a putea trăi.
Ne naştem, iubim apoi...
Iubind murim.

Milă şi bunătate

Eşti o stea
Ce străluceşti de bunătate,
Şi te stingi
De milă.
Străluceşti atunci când
Trebuie să dai,
Şi te stingi atunci când
Trebuie să iei.
De ce nu se poate să fie
Doar iubire pe pământ.
Să alungăm tristeţea şi suferinţa
Din al nostru gând.

Toamnă şi vânt

E toamă şi e vânt,
Şi frig e pe pământ.
Eu mă încălzesc
Cu iubirea ta,
Chiar la Polul Sud
De voi umbla.
E frig pe pământ
E toamnă şi e vânt.
De a ta iubire
Sunt flămând,
La pieptul meu iubito
Vreau să te strâng.
În gândul meu
Tu vei dăinui mereu,
Fie toamnă fie vănt,
Fie ură pe pământ.

Mirosul dulce

Şi acum încă mai simt,
De când ai plecat de lângă mine.
Mirosul dulce de trandafir.
Ce te scoate-n evidenţă ca un crin,
Mirosul dulce zboară,
Dus de vânt.
Peste munţi şi peste mare,
Până la mine peste hotare.

Pentru tine iubire

Iubirea e un cântec,
Iubirea e o floare,
Iubirea se înaltă la ceruri
Nu moare.
Rămane în suflet
Doar dacă-i curată.
De îngeri e pazită,
Când e adevărată.
Iubirea apuslui de vară
Chiar dacă sunt nori negri afară.
Iubirea adevarata nu va pieri niciodata.

Hălmăgean

Hălmăgean trecând călare,
Prin satul de la vale.
Plecând el supărat.
Uită pe Leana în sat,
Se întoarse după ea,
Gura de i-o săruta,
Mireasa o făcea,
Plecând de parte
Uitau de toate.

Printre munţi

Printe munţii înalţi,
Impodobiţi cu flori.
S-au stabilit ai mei fraţi,
Şi înca trei surori,
Dar soarta a fost prea crudă
Şi i-a dus departe,
La ei nu pot să ajung
Dar le scriu câte o carte.
Vreau sa fim uniţi,
Din nou nedespărţiţi
Şi pe cerul albastru să scrie
De iubirea noastră pe vecie.

Zbor

Vreau să zbor departe
Să uit de toate.
Dar curând zborul se va termina,
Încet mă voi trezi,
Unii mă vor ocoli.
Dacă zbori fără rost,
Şi nu gândeşti înainte,
Poţi fi doborât,
Doar din două cuvinte.

Mă avânt

Mă avânt printre nori
Ca un vultur grăbit,
Plin de emoţie de vară.
Nu sunt singur afară.
Mai sunt si alte păsări,
Care vor să zboare,
Către razele de soare.
Să plutească printre nori,
Şi încet simt fiori,
De o caldă bucurie.
Ce mă urmareşte printre nori,
Iar acele păsări suntem noi.

Ziua mamei

E ziua ta măicuţa mea,
Pentru tine am cules.
Gânduri frumoase,
Din inima mea micuţa scoase,
Te iubesc şi
La multi ani.
Vreau să fii lângă mine,
Şi după zeci de ani.
Iar de pe verde câmpie
Să ţi-l dăruiesc ţie,
Am cules un ghiocel
Albicios şi frumuşel.

Vara

Dimineaţă călduroasă de vară
Păsările cântă fericite afară.
Zboară şi ciripesc in cor
Până la cel mai apropiat izvor.
Se aude cântecul de vară,
Cocorii pleacă mai spre seară,
În ţări neştiute...
Doar de ei cunoscute.
Iar se naşte un poet,
Iubeşte anotimpurile creşte-ncet-ncet.
Suferă, iubeşte, trăieşte,
Viaţa ne-o înfloreşte.

Indrumarea unui prieten

Mergi înainte prieten drag,
Mergi pe calea iubirii.
Când tristeţea-ţi bate-n prag,
Caută cărarea fericirii.
Asteptam de mult să-mi spui
Că totul este bine.
Când vii în satul tău… acasă,
Treci şi pe la mine.
Aici totul s-a schimbat
Chiar şi primarul,
Acum este mai uşor din sat…
Să treci la unguri hotarul.
Of te aştept
Ca pe o minune din cer
Să vezi...
Totul sa schimbat,
Nimic la fel
De când ai plecat.

Singur pe bancă

Singur pe bancă
Lângă cafeneaua albastră,
Unde adesea ne beam cafeaua
Era bună, era caldă.
Insă acum trec cu groază
Pe langă cafeneaua albastră
Ştiind că tu nu mai eşti,
Nu mai sunt basm.
Nu mai e ca-n poveşti…

Iubire în secret,

Când eşti lângă mine
Deşi te iubesc,
Mă apucă teama
Mi-e frică să-ţi vorbesc.
Ochii tăi albaştri iubito,
În miez de noapte
Lumină dăruiesc.
Dintre toate pe tine te doresc.
Eşti o dulce floare,
Când dragoste nu e...
Nimic nu e.
Floare dulce mirositoate.
Să te port mereu
În gândul meu,
Chiar şi o veşnicie...
Ne vom iubi în secret,
Cine ştie?

Iluzie

Visez cu ochii deschişi,
Dar nu mă trezesc, îmi place...
Visez cum revii la mine
Ochii îţi lucesc,
Inima tare îţi bate.
Dar printre ale mele vise
Soarele pătrunse.
Şi încerc să mă trezesc
Pentru că ştiu...
Tu nu vei veni.

Dorinţa înainte de...

Privirea ta dulce mă priveşte,
Părul tău uşor luceşte,
Buzele şi nasul o minune.
Toate acestea pentru mine!...
De vreau să mor nu pot muri.
Încă odată să îţi ating obrajii,
Iar buzele sa-ţi sărut.
Pe urmă sunt gata pot sa mă duc.
Părul tău blond bălai,
Din piaptăn amintire voi lua în rai.
Ţie să nu îţi pară rău
Căci am fost odată iubitul tău.

O ţigară amară

Trag un fum
Dintr-o tigară amară,
Şi-l expir în aerul ce mă-nconjoară.
Aş vrea să plec într-o seară,
Departe în văile pustii,
De mine iubito doar tu să ştii.
Unde doar eu voi fi,
Chip de om nu voi găsi.
Să fiu doar eu...
Să vorbesc cu Dumnezeu,
Să-L întreb dece m-a părăsit
In lumea crudă, un copil singuatic.

Înger pierdut

Înger pierdut
Sub înaltul cer,
Visam să mă pierd
Odată cu el.
Asta nu s-a întâmplat
Singur drumul spre altă viaţă a apucat.
De m-ai astepta doar o clipă,
Eram împreună fără frică.
El tare s-a grăbit.
Şi a luat-o pe drum greşit,
Drumul înapoi de ar gasi...
Împreună amândoi am fi.

De ai fi ramas

Am trimis iubirea-n urma ta,
Dar nu te-a putut ajunge
Ai plecat prea repede,
In spate nu te-ai uitat o clipă.
De ai fi rămas,
Te-aş fi iubit,
Dar ai plecat ca vântul
Eu rămân cu gândul,
Că vei reveni.

Am renăscut

O nouă viaţă,
O nouă iubire,
O nouă credinţă.
O nouă viaţă,
Din nimic s-a făcut viaţă.
A apărut de la viaţă
Primul fir de verdeaţă.
O nouă iubire,
Din zece porunci una e iubire
Cand rătăceşti în ne ştire
Cauţi doar iubire.
O nouă credinţă,
Din veci in veci a fost credinţă
Minunile Lui sunt cu putinţă,
Vom fi cu El trăind, iubind în credinţă.

Salcia bătrână

Plânge salcia bătrână,
Pe malul Mureşului atârnată.
Între brazi şi castani,
Salcia plînge de mulţi ani.
Visam şi eu multă vreme,
Să stau sub salcia ce geme.
S-apleacă de dor spre pământ,
Şi plânge, adoarme visând.
Eu sunt o salcie,
Tu eşti un pin.
Eu sunt o gâză,
Tu eşti un crin.
Iubesc natura,
Tot ce mă-nconjoară.
Salcia ce plânge pe malul Mureşului
Dorul de ea mă omoară.

Primăvara

Vine primăvara!
Zile iubite,
Infloreşte toată ţara,...
Zile fericite.
Primăvara pe dealuri
Şi câmpii,
Frumoasa-i plină ţara
Cu floricele mii.
Iubesc primăvara,
Dar te iubesc şi pe tine,
Până la apusul soarelui
Te rog sa mai ramâi cu mine.

Lacul cu nuferi

Curge o lacrimă
Pe obrazul meu,
Îţi mai aduci aminte...
Pentru mine ai fost un zeu.
Îţi mai aduci aminte...
Seara cum ne plimbam,
Iar luna se oglindea
În lacul plin cu nuferi.
Floarea lor era strălucitoare
Şi albă ca zăpada.
Iar obrajii tăi erau roşii...
Apusul soarelui de vară
Acum cine mă mai duce?
Seara la lacul plin cu nuferi.
Câtă dragoste pentru tine am purtat,
De mai rămâneai doar o clipa...
Dar ai plecat.

Îţi citeam pe buze

Ziua cât e de lungă
Pe câmpie printre flori,
Îţi citeam pe buze
“Te iubesc de mii de ori”.
Iar de seara-ntunecată
Nici că ne pasă,
Miroseam flori de liliac
Iar la urechi te împodobeam
Cu flori de mac.
Ne iubeam ca doi copii...
Cu emotie si teamă.
Să nu uitam să fim copii!
De sfat să ţinem seamă.

Apus de soare

În adâncul mării
Soarele apune uşor,
Cu dragoste de viaţă
Soarele apune cu dor.
Soarele apune,
Şi apare luna.
E zeiţa nopţii
Printre stele e doar una.
La apus de soare
Privesc şi eu,
Şi încă mai cred
Că soarele i-un zeu.
În adâncul mării
Soarele apune uşor,
Cu dragoste de viaţă
Soarele apune cu dor.
Soarele apune,
Şi apare luna.
E zeiţa nopţii
Printre stele e doar una.
La apus de soare
Privesc şi eu,
Şi încă mai cred
Că soarele i-un zeu.

De ai fi rămas

Am trimis iubirea-n urma ta
Dar nu te-a putut ajunge.
Ai plecat prea repede
In spate nu ai privit o clipă.
De ai fi rămas,
Aş fi fost fericit.
Dar ai plecat.
Inapoi nu te-ai uitat,
Eu rămân cu un gând,
Că vei reveni curând.

Fiori de bucurie

Îmi trezeşti fiori
Când poza ta privesc...
Eşti dulce fată
Cu inima curată.
Privirea ta o port
Mereu cu mine în gând.
Eşti prea departe,
Nu pot în braţe să te strâng.
Ochii tăi ţintă spre mine privesc,
Fiori de bucurie îmi vine
Vreau să te strâng la piept iubită
Ochii cu drag mereu să-ţi privesc.
Să-ţi şoptesc cuvinte dulci,
De lângă mine iubito să nu te duci.
Cu o privire inima mi-ai luat
Nu ai privit, înapoi ai plecat.

Dormi

Ce frumoasă eşti când dormi.
Dormi în continuare,
Nu încerca să te trezeşti,
Pentru că eu sunt doar un vis,
Ce noaptea apare,
Şi dimineaţa dispare.
Dormi în continuare.
Nu suntem făcuţi să ne putem atinge,
Dormi,
Pentru că eu sunt doar visul tău frumos,
De fiecare noapte.
Care nu se va stinge.

Blestem, Din nou împreună

Blestem
Cine îşi uită ţara
De ţară să fie uitat.
Cine îşi uita familia
De familie să fie uitat.
Dar când plânge şi se căeşte
Ţara şi familia înapoi îl doreşte.

Din nou împreună
Sub înaltul cer,
O rază de speranţă
A apărut o dată cu el.
Din nou împreună
Pe pământul plin de flori,
Raze de soare revărsate
Printre nori.

Vocea inimii

Eşti supărat pe tot
Ce te-nconjoară...
Învata să traieşti
Doar aşa se zboară.
Când boală necruţătoare
Te urmăreşte peste tot,
Învaţă să trăieşti-n astă lume.
Altfel nu poţi!
Când familia şi prieteni
Te resping,
Ascultă vocea inimii!
Treci prin lume zâmbind.
Doar aşa se zboară,
Fericirea nu te va ocoli
Nu îţi pierde speranţa
Fericirea la tine va veni.

Ascultă tăcerea

Lumina lunii în noaptea întunecată,
Aculta tăcerea stelelor din univers
Cum ştie doar ea.
Rămâne întristată până când
Iubirea va prinde aripi
Iar bătăile inimii se vor auzi din nou.
Uitam de mine în nopţile albe
Luat cu privirea de stele căzătoare,
Iubeam şi visam la o fată muritoare
In aşternutul întunecat de seară
In noptile albe de vară.